România are una dintre cele mai ridicate rate de abandon școlar din Europa. Mulți copii rămân cu dificultăți majore de înțelegere la nivel de baza: citire, adunări de fracții, înțelegerea celor mai simple concepte naturale, etc. Acest lucru se întâmplă pentru că profesorii nu au timp la școala să-i ajute să recupereze, iar părinții nu își permit să le plătească meditatori.
Politeia vine în întâmpinarea aceastei probleme și își propune să organizeze un club de weekend gratuit într-o școală gimnazială dintr-o zonă defavorizată. Vrem să lucrăm în grupuri mici (câte 7 elevi per tutore) să ajutăm elevii care vor să recupereze, să învețe să progreseze și să rămână în școală. Vom lucra pe problemele individuale ale fiecărui elev și vom folosi metode interactive împrumutate din sistemul non-formal de educatie.
Proiectul nostru nu va reprezenta o competiție orelor normale de curs, ci vine ca o complementare a acestora, un efort suplimentar de a ajuta elevii să recupereze și să depășească deficiențele de înțelegere. Astfel, interesul nostru principal este descoperirea și dezvoltarea la nivel personal al elevilor de metode de învățare, de înțelegere. Prin urmare, acest club nu este doar o altă formă de a suplini meditațiile, ci o ocazie de dezvoltare a unor metode independente de gândire. Concret, proiectul nostru constă în următoarele etape:
I. Identificare și cunoaștere
Primul pas este să identificăm, să atragem și să cunoaștem participanții. Ținta noastră este o școală gimanzială dintr-un mediu defavorizat ai cărei elevi fie nu fac trecerea de la gimnaziu la liceu, fie ajung la un liceu cu o rată ridicată de abandon și o rată scăzută de înscriere la și promovabilitate a examenului de Bacalaureat.
După ce primim acceptul conducerii școlii și al părinților, vom trece la identificarea elevilor țintă. Pentru a atrage elevii, ne dorim să facem acest curs cât mai atractiv, dar ne vom baza și pe sprijinul cadrelor didactice și al părinților să-i motiveze pe copii să vină la club. Vom trece apoi printr-un proces de cunoaștere al celor care își vor exprima dorința să participe: vom comunica cu profesorii de la clasă pentru a le realiza un profil academic – ce lipsuri au, unde au rezultate bune, unde au rezultate mai puțin bune, dacă profesorii și-ar dori ca ei să îmbunătățească o anumită parte a stilului de învățare etc. Apoi vom încerca să comunicăm și cu părinții, pentru a le cunoaște dorințele și așteptărilor lor legate de participarea copiiilor la acest program și câteva lucruri despre mediul familiar – dacă este propice învățării, dacă elevii au timp și sprijinul să învețe acasă șamd.
În funcție de rezultatele profilelor academice și familiale, vom organiza interviuri individuale cu elevii pentru a le identifica așteptările, lipsurile și nivelul prezent de pregătire. Astfel, vom avea întrebările despre motivația lor de a veni la program, care este rolul școlii și al învățării pentru ei, dar și un scurt test de cunoștințe elementare, în conformitate cu programa școlară gimnazială la română și matematică.
Încheiem prima etapă cu definitivarea grupelor. Vom forma grupe în funcție de cerință și disponibilitatea tutorilor și vom încerca să grupăm elevii de nivel asemănător sau cu dificultăți similare.
II. Învățarea prin joacă – Politeia, joc de societate prin care învățăm
Gândirea critică presupune capacitatea de a transpune cunoștințele teoretice în lucruri practice, adică să știi să folosești ce ai învățat la școală în viața de zi cu zi. La acest club, elevii vor învăța și vor fi motivați să învețe prin simularea unor situații practice și descoperirea necesității cunoștințelor teoretice. Practic, vom dezvolta un joc (boardgame) plin de provocări în care elevii vor fi nevoiți să-și demonstreze și să-și folosească abilitățile de vorbire, cele de scriere, cele matematice și – la momentul potrivit – științifice și culturale. Structural, scopul jocului va fi construirea unui Polis (oraș/cetate/stat) – participanții trebuie să dezvolte o societate și o civilizație pornind de la zero.
Tabla de joc va avea două tipuri de unități: unitatea principală va fi pătratul, în care se poate organiza cea mai mică formă de comunitate, dar cea mai mică unitate din joc va fi triunghiul, pe care se vor regăsi resurse necesare dezvoltării. Un pătrat este format din patru triunghiuri egale, obținute din trasarea diagonalelor pătratului. Extinderea domeniului unui jucător se face prin cucerirea unui nou triunghi prin rezolvarea provocărilor fiecărei resurse.
Provocările vor fi de așa natură încât colaborarea între jucători să fie mai benefică decât considerarea lor ca amenințări sau inamici. Ele vor crește în dificultate pentru fiecare participant și vor fi adaptate nevoilor de înțelegere ale fiecăruia (cei care prezintă mai multe dificultăți la înmulțiri, spre exemplu, vor avea exerciții care pun accentul pe înmulțiri). Fiecare provocare va testa – direct sau indirect – o anumite arie de cunoștințe. Vom încerca să sporim interactivitatea prin simularea fizică a unor situații acolo unde este posibil. Spre exemplu, atunci când este necesară cumpărarea unor resurse, vom lăsa elevii să joace o mini-scenetă. Vom pleca de la simple exerciții de tipul „un metru de gard necesită tăierea unui copac. Ai nevoie de trei metri de gard, câți copaci trebuie să tai?”, dar vom ajunge la exerciții mult mai complexe, unde trebuie să negociezi cu ceilalți jucători, să-ți calculezi singur necesarul de materiale, să stabilești priorități și să înveți să anticipezi consecințe ale unor acțiuni.
Ideea jocului este ca participanții să vadă necesitatea elementelor noi pe care noi îi învățăm. Astfel, periodic, provocările întâmpinate de elevi vor fi de așa natură încât să fie necesară introducerea unui nou element. În felul acesta, elevii vor avea un motiv clar pentru care vor dori să învețe o formulă, o teorie sau o metodă mai bună de exprimare – să poată să progreseze în joc.
Jocul va beneficia de fișe explicative pentru provocările prezentate, i.e. vom avea materiale cu lecțiile relevante exercițiului.
III. Evaluare și pregătirea etapei următoare
Scopul principal al evaluării este determinarea utilității proiectului, pentru a măsura nivelul elevilor considerăm vom folosi metode de evaluare prin observație, i.e. tutorele va menține o fișă pentru fiecare elev prin care va marca progresele de la o sesiune la alta ale fiecărui participant. Dezvoltarea personală este greu de cuantificat prin teste standardizate, dar vom repeta o serie din exercițiile prezentate la interviurile inițiale (conforme programei și standardelor PISA) și vom compara rezultatele. De asemenea, vom evalua gradul de satisfacție al elevilor și dacă există o schimbare în atitudinea lor față de învățare și școală. După aceea, vom întreba profesorii de la clasă și părinții dacă au observat schimbări în gradul de implicare și înțelegere al participanților. Totodată, vom face și o analiză internă, mare parte bazată pe experiența tutorilor, prin care vom încerca să identificăm dificultățile pe care le-am avut noi și în ce măsură le putem depăși în etape viitoare.