Vizită la școala din Dârvari
Astăzi am fost în Dârvari să discut cu doamna învățătoare care se ocupă de școală. Nu e directoare, pentru că școala e încadrată ca o subunitate, așa că doamna Constantin se ocupă de treburile administrative voluntar, împreună cu domnul director Tudor de la Școala nr. 1, dumnealui fiind cel care asigură cadrul legal pentru ambele școli. Unitatea este foarte bine întreținută – așa cum se poate vedea în pozele de pe pagina noastră de Facebook – , fiind renovată în 2008 dar arătând mult mai bine decât foarte multe unități școale cu reputație bună din București. Un efort exemplar din partea administrației, al cadrelor didactice și al elevilor să aprecieze și să mențină școala într-o stare foarte bună.
Din păcate, situația se schimbă când vine vorba de realizările educaționale. Am vorbit 3 ore și am învățat foarte multe lucruri importante. Am aflat, printre altele, că absenteismul crește exponențial după trecerea de la nivelul primar la cel gimnazial, cei mai mulți copii ieșind din sistem la 12-13 ani, când – sunteți pregătiți? – băieții pleacă să muncească pe șantier iar fetele se mărită. Am aflat și că abandonul nu este înregistrat mereu ca abandon, ci traseul este mult mai complicat: din cauza absenteismului, elevii rămân cu medii neîncheiate. Medii neîncheiate înseamnă repetență. Anul următor, sunt înscriși în aceeași clasă, de obicei a V-a sau a VI-a. Aceeași situație. După două repetențe consecutive, nu se mai încadrează la vârsta potrivită pentru clasa respectivă, așa că ies din sistemul de învățământ de zi și trebuie să se înscrie în programe speciale. Nu este clasificat drept abandon, dar generație de generație, din cei 30, uneori chiar 40 de copii care intră în ciclul gimnazial, doar 12-14 ajung să-l și termine.
Am auzit multe povești triste, cele mai multe implicând încălțări lipsă și hrană insuficientă. Să înțelegem un lucru: Dârvari este la mai puțin de 20 de km de centrul Bucureștiului. Însă pentru acești copii Muzeul Antipa este la fel de departe ca Londra sau Paris. Nu exagerez, pentru unii dintre ei, România se termină la Piața Gorjului din Militari.
Politeia o să fie acolo pe toată durata anului școlar 2015-2016, cu proiectul „Spre o educație mai bună pentru toți copiii” acordând un sprijin pentru cei care vor să facă mai mult, dar nu au resurse. Puteți să ne susțineți cu o donație aici. Cu minimul de 5 lei, asigurăm o masă caldă pentru un copil. Poate chiar două, dacă reușim să facem o cantitate mai mare de mâncare. Orice donație mai mare va merge către acoperirea costurilor cursurilor de Limba Română și Matematică, pe care dorim să le organizăm săptămânal, în module de câte două ore.